Pentru următoarea analiză vreau să aduc în evidență felul in care arătau și s-au reprezentat pe hărți elementele geografice din teren pe prima ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, ridicare care a acoperit și zonele din România care se aflau la acea vreme sub dominația Habsburgilor.
Această ridicare topografică a fost incepută din scopuri strict militare la ordinul Mariei Theresia (conducătoarea Imperiului la acea vreme) și a fost realizată între anii 1764-1785, ridicarea în zonele românești realizându-se intre anii 1782-1785.
Hărțile au fost desenate de mână, la scara de 1 țol vienez : 400 klafteri vienezi, un exemplu de astfel de hartă:
Pe hartă erau reprezentate categoriile de folosință ale terenurilor, drumurile, potecile, cărările, satele și orașele, cursurile de apă și canalele, morile pe apă, hanurile, bisericile etc.
Hărțile nu prezintă valori ale altitudinii, relieful fiind reprezentat prin hașuri și nu prin curbe de nivel.
Nu există o bază de măsurare comună, un sistem de proiecție comun, astfel că harțile nu pot fi asamblate cu precizie, georeferențierea lor se face cu unele erori.
Așadar pentru această analiză am selectat două hărți din această ridicare, zona studiată cuprinzând localitățiile Ineu, Șicula, Seleuș, Gurba, Chereluș, Cermei, Mocrea, Iermata, Zărand, situate în centrul județului Arad (Comitatul Arad la acea vreme).
Harta de mai sus am georeferențiat-o peste ortofotoplan folosind 3 puncte de control: Podul Turcesc de la Seleuș podul actual se afla langa vechiul amplasament, alt punct a fost varful Dealului Viilor Mocrea și vechiul amplasament al Cetății Ineului, a doua harta fiind georeferențiată in continuarea primei hărți.
Legenda hărții la o rezoluție mai mare
Amplasamentele satelor sunt în mare parte aceleași de astazi cu căteva exceptii Chereluș și Seleuș.
Cursul râurilor diferă față de vremurile noastre, cursurile de apă se modifică ușor in timp.
In exemplul de mai jos se evidențiaza o moară pe apă, pe pârâul Cigher în apropiere de Seleuș intr-o zonă în care vedem și mai multe canale colectoare care se varsă în acest pârâu.
Revenind la canale și ape, in exemplul de mai jos este prezentat un exemplu de canale de desecare, din fiecare zonă mlaștinoasă care am întalnit-o pe hartă pleacă câte un canal cu rolul cel mai probabil de desecare, către un râu sau pârâu apropiat.
Cursurile de apă mai mari erau deasemenea insoțite de drumuri sau cărări mai importante, cum se vede in exemplul de mai jos de ambele părți ale Crișului Alb se aflau drumuri.
Drumurile, cărările și potecile legau fiecare localitate în parte de localitățile vecine, așadar la rascrucea unor drumuri intalneam hanuri, cârciumi sau troițe. În exemplul de mai jos întalnim un han la intersecția a 4 drumuri și a unui canal, undeva între Seleuș, Zărand și Sântana.
Structura localităților nu era una liniara, sistematizarea urbană și regulamentele pentru așezări urmau să apara ceva mai tărziu. În exemplul de mai jos apare localitatea Șicula, vatra satului aflându-se pe ambele maluri ale Crișului Alb, in prezent toata localitatea se afla la nord de Crișul Alb. Cum mentionam mai sus, se vad drumuri catre toate direcțiile așadar localitatea era legată cu cate un drum de toate celelalte vecine.
În ultimul exemplu am evidențiat faptul că deși la 1780 teritoriul de la nord de Crișul Alb era in mare parte acoperit de pădure, după cum se vede terenul agricol era puțin și intins pe lănga drumuri, pașunile erau apropiate de sate, iar padurea acoperea aproape tot.
În prezent folosind datele la zi privind categoriile de folosință ale terenurilor, în această zonă mai întălnim o suprafață mică de padure.
De observat că vatra satului Chereluș se afla puțin mai la nord față de actualul amplasament, dar despre asta în următoarea postare, în care voi analiza evoluția, urbanismul și dezvoltarea unor localitățiilor în timp.
